În memoria Poetului Grigore Vieru
O stea pe Cerul Limbii Române a urcat în zare,
Vorbeşte lumina eminesciană a limbii din Carpaţi,
Plecarea ei e trisă şi-albastru orizontului mă doare
Căci versul ei unea distanţa dintre fraţi.
.
Înlăcrimată-i Ţara,Ceahlăul şi Prutul ne trecut,
Căci Poetul gândea că râul nu ne desparte,
Acum,când în aura istoriei a urcat tăcut,
Drumul spre Unire ni-l luminează din Carte.
.
A mai urcat o stea şi cele de-aici clipesc a durere,
A rămas în urmă o lacrimă şi-un dor de casă,
Poetul s-a întors în veşnicia cuvântului ce nu piere
Şi-acolo de Limba Română-mamă îi pasă.
.
Prezentul îi nostalgie vremelnică şi vinovată,
Prea puţin făcuta-am pentru el şi regret,
Cînd mierea Limbii Noastre învăţată
E alungată acolo din alfabet.
.
Înlăcrimată-i Ţara,Ceahlăul şi versul meu,
Poetul gândea că Prutul nu ne desparte,
Şi Limba Română ne uneşte tăcută mereu,
Drumul Unirii,de-acum, îl luminează din Carte.
Al.Florin ŢENE
-------------------------------
___________________________
Revista " Ligii " : AGORA LITERARA
_____________________________
[...] [...]