Câtă durere-n suflet,cât geamăt s-a-nălţat,
Câtă credinţă-n cer,ce-s zilele d-apoi?
S-a mistuit prin el,o Doamne,ce-a-nsemnat,
Poetul de pe”Pruturi”,ce-a mai rămas din noi?
E drumul limpezit să vadă mântuirea,
El bate-n ziua sacră,s-a despărţit plângând.
Străbate timpul mitic,cu el e nemurirea,
Se uită-n urmă,plecă,şi-a terminat râzând.
Elisabeta Iosif







-------------------------------

_____________________________










































