Îi aud paşii trecând dinspre lumină
Şi foşnetul stelelor în părul Lui,
Când plopii fără soţ îl aşteaptă să vină
La fereastra cu dorul aprins în gutui.
.
Coborând dinspre Carpaţi, îl aud uneori
Cu fruntea împodobită de gânduri
Pe cărări de argint şi flori
De tei presărate rânduri, rânduri.
.
Îi aud glasul venind dinspre trecut
Dulce ca mierea cuvintelor străbune,
Când este versul şoaptă de început
Şi luna vibrează iubirea pe strune.
.
Doinesc tulnice pe poteci de munte,
Spre Ipoteşti prelungind chemarea
Aşternută peste veacuri punte
Pe care să vină odată cu zarea.
.
Din poeme se desprinde, spre el venim,
Ca areul şi seva ce-n arbori suie,
În fiecare dintre noi îl regăsim
Cioplit în inimi veşnică statuie.
Al.Florin Ţene
-------------------------------
___________________________
Revista " Ligii " : AGORA LITERARA
_____________________________
