La editura „Contrafort” din Craiova a apărut volumul de versuri semnat de poetul Al.Florin Ţene, preşedintele Ligii Scriitorilor din România, intitulat „ Ziua a şaptea după Artur”, scris în memoria scriitorului, filosofului şi promotorului cultural Artur Silvestri, trecut la cele veşnice în toamna anului trecut.
Volumul este scris cu multă sensibilitate, având în vedere că cel „urcat în veşnicie”, cum spunea Ţuţea, era prieten în spirit şi de suflet cu autorul acestor versuri, în care recunoaştem o forţă lirică deosebită şi o frazare impecabilă a discursului, aşa cum descoperim în versurile:”O mie de ani într-o singură zi/ Proclamă un ceas fără eroare, /În duminica de suflet te-aştept să vii/ Poemul să-l citeşti întruchipat din mare”. Poetul plonjează în metafizic , invocă divinitatea, chiar urcă” vremea în imponderabil”pentru a înţelege trecerea în lumea de dincolo a prietenului.
Prin experienţa ca o trăire completă, prin elanul vizionar şi iubirea de prietenul dispărut, poetul realizează prin metafore portretul filosofului Artur Silvestri, dar şi creionează speranţa reîntâlnirii ”…în ape şi în vise,/ Din nou în diametrul orei/ Vor cădea minutele ucise/ Colorând în roşu înaltul aurorei.”(„Muzele datoare”).Însă , cu certitudine Al.Florin Ţene în poemul “Poeţii nu mor niciodată”, magistral ne aduce o rază de lumină şi o certitudine că”Poeţii nu mor niciodată,ci doar/ îşi odihnesc zborul/ între clipa ce vine şi visul amar/ potolind focul din case şi luna/ cu dorul,/ arzând întotdeauna / cu rost.”>>>>
-------------------------------
___________________________
Revista " Ligii " : AGORA LITERARA
_____________________________
L-am cunoscut pe Domnul ARTUR SILVESTRI în spre toamna anului trecut.
Il numesc mereu Domn fiindcă, după mine, aceasta a fost cea mai mare calitatea Sa. Venisem în Ţară, din Montreal, să-l conducem pe ultimul drum pe prietenul nostru ILIE PURCARU. Ultimul lui reportaj s-a petrecut la Cimitirul Străuleşti II, acolo unde până şi partidul comunist a rezervat câţiva acri de teren pentru plecarea în eternitate a unora dintr-ai noştri. Poate să-i aibă sub observaţie…
Unui nătărău de paznic îi căşunase pe mine că să nu fac fotografii. Dar eu luasem câteva imagini esenţiale şi tocmai eram gat să-i turtesc mutra vagabondului car n-a acceptat nici măcar râvnitul ciubuc.În clipa aceea mi-a atras atenţia intrarea în obiectiv a unui Domn. Pe Nea ILIE îl inghesuiseră groparii într-o gaură urâtă şi neagră de-mi venea să urlu. Dar prezenţa Domnului m-a calmat. I-am făcut cunoştinţa într-un grup cu eminescologul Nae Georgescu, editorul Ioan Barbu, sculptorul Bandac,sora defunctului etc. Maestrul a invitat câţiva prieteni la un restaurant din oraş, să mai schimbăm câteva cuvinte. Nu ştiu de ce dar noul meu prieten m-a invitat în automobilul său doar pe mine.
- Eu te cunosc poete. Eşti un om minunat dar prea arţăgos, scoţi spada repede şi la ori ce încăierare.
- Aşa este, dar am dreptate întotdeauna…
- O fi aşa, dar fii calm, timpul le va rezolva pe toate.
Programasem în pripă întâlniri viitoare în România, la Parisul său şi în Montrealul meu. Maestrul a dirijat famfara militară de la masa noastră. Era calm, lucid şi conchis, dar fuma mult. O inspiraţie foarte spontană m-a împins să fac câteva fotografii în care pe prim plan era maestrul, noul meu prieten. Ne-a propus să adunăm un mănunchi de amintiri despre reporterul ILIE PURCARU şi să-l publicăm pe spesele sale financiare. Dar n-am îndeplinit proiectul. Timpul, despre care îmi vorbise, a avut altceva de zis. Ca pe un trăznet, la scurt timp, am primit la Montreal vestea plecării lui la ceruri.
Am purtat ceva corespondenţă cu o împuternicită a familiei sale. Ne-am trimis reciproc fotografii cu plecatul dintre noi. Ba chiar am scris despre incredibilul trist eveniment în revista noastra DESTINE LITERARE. Proiectele noastre s-au sfărâmat. S-a scurs de-acum aproape un an. Ştim că Domnul ARTUR SILVESTRI odihneşte la Mănăstirea CERNICA. Prea harnicul său prieten, jurnalistul şi poetul Al. Florin Ţene i-a dedicat volumul de versuri
A ŞAPTEA ZI DUPĂ ARTUR. Dar regretele noastre eterne cine şi în câte volume le va strânge cândva, careva dintre noi ?!?
poet George Filip – Montreal
Dar în grădina faimosului restaurant burghez s-au strâns la vre-un pol de indivizi, chiar şi cu consoarte de-ale lor. Domnul artur nu s-a cutremurat. Fiecare a comandat ce-a dorit.