Publicaţia editată de Liga Scriitorilor din România AGORA LITERARĂ a ajuns la nr.4 întregind ,astfel, peisajul revuistic al publicaţiilor editate de  Filialele Ligii Scriitorilor din ţară,cum ar fi revistele: Cetatea lui Bucur (Filiala Bucureşti), Moldova Literară (Filiala Iaşi), CUIB (Filiala Dobrogea-Constanţa), sau Heliopolis( Filiala Banat-Timişoara).

În acest număr al  Agorei Literare(Consiliul director  Al.Florin Ţene, Ion Constantinescu, Gavril Moisa, Radu Vida, Iustinian Zegrean, redactor şef Iulian Patca) ,publică eseuri , cronici literare , proză, semnate de : prof.Graţian Jucan, Al.Florin Ţene, Petru Birău, Elisabeta Iosif, Gh.Postelnicu, Ioan Velica, Daniela Brebeanu, Claudiu Iordăchescu, Ion Dodu Bălan, Ion Marinescu Puiu, Ion Constantinescu, Angela Baciu, Elena Buică, Menuţ Maximinian, Vedronica Oşorheian, Geo Galetaru, Geanina Zegreanu, Nicuşor Constantinescu, Alexandru Cristian Miloş, Ionel Andraşoni, Cristian Neagu, Ionuţ Ţene, Maria Toma-Damşa, Victor Gheţe, Antonia Bodea, Eugen S.Cucerzan.O paletă bogată descoperim din punct de vedere stilistic şi ideatic la autorii de poezie: Radu Cârneci, Olga Alexandru Diaconu, Ilie Roman, Constantin Ardeleanu, Nicolae Boghian, Liviu Vişan, Magdalena Constantinescu-Schlesak, Irina Copuzaru, Corina Petrescu, Cezarina Adamescu, Geo Galetaru, Victoria Milescu, Vasile Barbu, George Ioniţă, Stela Ianovici Costan, Daniela Pârvu Dorin, Horea Gana, Mariana Câlţ, Irimie Perşa, Dan Tămaş, Paul Dolha, Daniela Voiculescu, Gavril Moisa, Titina Nica Ţene, Victoria Popescu, Adrian Suciu, etc.

Grafica  de Marian Sava (Belgia), Lazăr Morcan şi  Ioan Aga , epigramele semnate de :Ioan Fârte, Constantin Părăian, Marius Mălai, Ionel Maglaviteanu, Aurel I.Borgovan şi Gavril Moisa întregesc bogatul sumar al acestui număr.

Cu ocazia împlinirii pe 10 iulie a vârstei de 65 de ani poetei Titina Nica Ţene i s-a publicat la Editura “Semănătorul” din Bucureşti    volumul de poezii”Scaunul Harului” .Editorul N.Tomoniu scrie următoarele:” Titina Nica Ţene poet,membru fondator al Ligii Scriitorilor din România,soţia cunoscutului scriitor Al.Florin Ţene ne-a făcut o surpriză de proporţii aflând că în domeniul literar şi în materie de talent nu este cu nimic mai prejos decât preşedintele Ligii. Am citit cu plăcere poeziile trimise la “Semănătorul”şi putem spune că ele merită citite şi de dumneavoastră”.

D.V.

Artur Silvestri-Mărturii tulburătoare

In după amiaza zilei de 6 iulie a.c. în cadrul Universităţii de Vară de pe lăngă Casa Municipală de Cultură Cluj-Napoca a avut loc simpozionul “Artur Silvestri-Mărturii tulburătoare”. In cadrul acestuia scriitorul Al.Florin Ţene, preşedintele Ligii Scriitorilor din Romănia, a vorbit despre viaţa si opera scriitorului, filosofului şi promotorului cultural Artur Silvestri.Au fost prezentate cărtile “ARTUR SILVESTRI,mărturii tulburatoare”,”ARTUR SILVESTRI, Vocaţia Căii Singuratice” de Cleopatra Lorinţiu,”Artur Silvestri,zile de neuitat-Frumuseţea lumii cunoscute” şi “Ziua a şaptea după Artur”de Al.Florin Ţene. După care a urmat un recital poetic susţinut de autorul acestei cărţi.

In încheiere a fost proiectat  filmul”Artur Silvestri”,documentar realizat cu sprijinul scriitoarei Mariana Brăescu Silvestri,sotia marelui dispărut.

Karina Drăgaş

Din iniţiativa Primăriei Cluj-Napoca în după amiaza zilei de 2 iulie a.c.,a avut loc în Sala de Sticlă  întalnirea primarului Sorin Apostu cu factorii de raspundere ai instituţiilor din Cluj-Napoca pentru o dezbatere publică privind “Zilele Clujului” şi brendul municipiului.

În urma invitaţiei a participat şi scriitorul Al.Florin Ţene, preşedintele Ligii Scriitorilor din România.

Şedinta a fost deschisă de domnul primar care a expus motivele şi proiectele privind organizarea “Zilelor Clujului”şi brendul acestuia.

Primul care a luat cuvântul a fost preşedintele Ligii Scriitorilor din Romania care a propus ca în cadrul acestor zile cultura şi  arta, chiar şi ştiinţa ,să coboare în stradă la nivelul locuitorilor, turiştilor, etc. În propunerea sa Al.Florin Ţene a spus : câte o stradă încărcată de istorie de lângă Zidul Clujului să fie expoziţii de carte, întâlnirile scriitorilor cu cititorii, pe altă stradă să fie a poeţilor unde aceştia să recite în faţa auditorului poeme, in pietele istorice sa se organizeze concerte sinfonice , spectacole de teatru  si de papusi ale caror piese să fie semnate de autori clujeni. Să se instituie un premiul CLUJANUL ANULUI , oferit unui om de afaceri de succes, unui scriitor, compozitor, etc.Toate acestea şi altele să stea sub semnul multiculturalismului şi al diversităţii cultelor.Tot Al.Florin Ţene a propus ca brend al Clujului un citat dintr-un document vechi din secolul XII, acesta fiind: Transilvanae Civitas Primania(Primul oraş din Transilvania).>>>>

Al. Florin Ţene  îşi lasă amprenta conştiinţei  în creaţia şi personalitatea sa, demonstrând  voinţă şi suflet de  poet puternic.

Apropierea celor doi scriitori, filozofi şi promotori ai culturii Artur Silvestri şi Al. Florin Ţene atraşi ca de un inefabil magnet, se deduce din operele lor scrise şi din prietenia lor.

Ziua a şaptea după Artur, cartea autorului Al. Florin Ţene, apărută la Editura Contrafort din Craiova, 2009, scrisă la scurt timp după ce Artur i-a rămas prezent în scrieri şi în gând,   acum doar în amintirea câmpului fluid al gândurilor sale mai apropiate sau îndepărtate, este cartea care  respectă destinul autorului –acela de a face bine.   Cartea poetului Al. Florin Ţene  construieşte punţi peste veacuri, conţine adevăruri veşnice vis-a-vis de Artur Silvestri în cadrul lui de viaţă şi nu numai.  Simţim acestea, prin intermediul poeziilor lui Florin Ţene,  prin cercetările lor necontenite, cu reacţii şi schimbări, cu împliniri şi neîmpliniri, cu desăvârşire sau înfrângere, cu evadări sau depăşiri de sine.    Eveniment socratic de memoria ta consemnat/Să rămână prin noi mai departe, /Tăcut şi înţelept te-ai înălţat precum un sfânt /Rămânând, acolo Sus, în Marea Carte/Iubire pentru neam şi Lumină în Cuvânt. “Lumina din Acrostih” pag. 7.

Versurile croiesc drumul limpezirii unor lucruri în clipe nesfârşite. Credinţa e bogăţia sufletului, ce ne susţine şi înalţă susţine poetul.     Lumea este în concurenţă cu ea/ Şi mai puţin se uită spre Tine sus,/ Tu, Doamne, eşti Călăuza mea/ Când din morţi înviază Iisus. „ A înviat Iisus”pag. 15.

Al. Florin Ţene are forţa de cuprindere prin sensibilitatea versurilor,  de a reda imaginea relaţiei om-divinitate, pornită dintr-o luptă interioară care nu a suferit amânare:         Vremea urcă în imponderabil/Păsările sub zborul cărora moleculele de aer mor/ Poartă tăcerea între particupe/………../Pe cadranul numerotat de cineva/ Ce n-aştiut şă numere/ Decât la al doisprezecelea ces. „Al doisprezecelea ceas” pag 36.>>>>

Miercuri, 24 iunie a.c., la Cenaclul literar”Vasile Sav” din cadru Centru de Zi pentru Vârstnici nr.2, patronat spiritual de Liga Scriitorilor din România , a avut loc şedinţa de lucru a cenaclului.

Această întâmplare literar-cultural- muzicală s-a desfăşurat sub semnul “Luminii cerului eminescian” şi s-a deschis cu un mini- concert pe versuri eminesciene susţinut de Grupul ”Speranţa”, condus de prof.Modest Vişoiu , apreciat prin aplauze de numerosul public.

În continuare în cadrul medalionului literar “Memoria calendarului-M.Eminescu şi Veturia Goga”, prof.Maria Ţămbrescu , Ioan Benche , Aurel Vuşcan  şi Aurel Chira au vorbit despre Poetul Naţional. Al.Florin Ţene a citit câteva poezii din ciclul ”Eminescu cutia de rezonanţă a sufletului românesc”, dedicate autorului Luceafărului.

Un frumos şi bine documentat expozeu a susţinut prof.dr.Dan Brudaşcu despre viaţa Veturiei Goga, soţia lui Octavian Goga, cea care i-a fost alături trup şi suflet până la moarte poetului”pătimiri noastre”.Expozeul a fost apreciat de cei prezenţi cu vi aplauze.După care Dan Brudaşcu a lansat  revista “Cetatea culturală”nr.6 al cărui redactor şef este.

În continuare a urmat medalionul literar ” Carte frumoasă cinste cui te-a scris” în cadrul căruia scriitorul Al.Florin Ţene a vorbit despre cartea “ARTUR SILVESTRI-vocaţia Căii Singuratice” de Cleopatra Lorinţiu, după care preşedintele cenaclului a împărţit membrilor această carte.  Doamna Antonia Bodea a vorbit despre cărţile” Mărturii la era Vărsătorului” şi “Întâlnirea cu sufletul pereche” de Mana Luz din Dej.

În cadrul medalionului literar “Prin adevăr învingem o părere” Aurel Vuşcan a vorbit despre istoria investiri Papei la Vatican.

În încheiere au urmat dezbateri pe marginea celor prezentate.

Viitoarea şedinţă v-a avea loc miercuri ,30 septembrie a.c.

Karin Drăgaş

Cartea “Evadare în Cutia Pandorei” de Al.Florin Ţene , apărută la Editura “Semănătorul”,Bucureşti, 2009, cuprinde 13 eseuri şi interpretări filosofice despre autori din literatura universală şi fenomene socio-politice din ţara noastră.

Descoperim o analiză pertinentă al egoismului unor istorici literari şi de artă, în condiţiile în care francezii nu-şi permit să omită nici un autor, chiar dacă a scris un singur poem.O altă abordare dintr-un unghi diferit este analizat  realismul lui Theodore Dreiser  situat între ideile de stânga şi încălcarea moralei creştine. O eroare a istoriei sau a juraţilor în condamnarea lui Socrate este o altă temă dezbătută de autor.

O amplu eseu abordează mitul edenului în poezia europeană, lucrare care a fost susţinută la Universitatea “Vasile Goldiş” din Arad. În acest contest Al.Florin Ţene încearcă să clarifice semnificaţiile conceptului de Paradis şi  simbol cultural. În timp ce în alt eseu autorul explică rolul metaforei ca ritm al gândirii poetice.

Şi prin acest nou volum Al.Florin Ţene dovedeşte că lucrările sale eseistice cu interpretări filosofice au  echilibru şi strălucirea  ingeniozităţii bine temperate

Marin Barbu.

La editura „Contrafort” din Craiova a apărut volumul de versuri semnat de poetul Al.Florin Ţene, preşedintele Ligii Scriitorilor din România, intitulat „ Ziua a şaptea după Artur”, scris în memoria scriitorului, filosofului şi promotorului cultural Artur Silvestri, trecut la cele veşnice în toamna anului trecut.

Volumul este scris cu multă sensibilitate, având în vedere că cel „urcat în veşnicie”, cum spunea Ţuţea, era prieten în spirit şi  de suflet cu autorul acestor versuri, în care recunoaştem o forţă lirică deosebită şi o frazare impecabilă a discursului, aşa cum descoperim în versurile:”O mie de ani într-o singură zi/ Proclamă un ceas fără eroare, /În duminica de suflet te-aştept să vii/ Poemul să-l citeşti întruchipat din mare”. Poetul plonjează în metafizic , invocă divinitatea,  chiar urcă” vremea în imponderabil”pentru a înţelege trecerea în lumea de dincolo a prietenului.

Prin experienţa ca o trăire completă, prin elanul vizionar şi iubirea de prietenul dispărut, poetul realizează prin metafore portretul filosofului Artur Silvestri, dar şi creionează speranţa reîntâlnirii ”…în ape şi în vise,/ Din nou în diametrul orei/ Vor cădea minutele ucise/ Colorând în roşu înaltul aurorei.”(„Muzele datoare”).Însă , cu certitudine Al.Florin Ţene în poemul “Poeţii nu mor niciodată”, magistral ne aduce o rază de lumină şi o certitudine  că”Poeţii nu mor niciodată,ci doar/ îşi odihnesc zborul/ între clipa ce vine şi visul amar/ potolind focul din case şi luna/ cu dorul,/ arzând întotdeauna / cu rost.”>>>>

Ziua de Duminică 14 iunie a.c. a fost dedicată activităţilor culturale din cadrul “Zilelor Gherlei”. În acest context la Galeria de Artă din centrul oraşului a fost vernisată expoziţia cu lucrări a pictorilor gherleni, după care a urmat o serie de lansări de cărţi ale membrilor Cenaclului”Ion Popescu Apostol”.

În prezenţa primarului Ovidiu Drăgan manifestarea a fost deschisă de către poetul Horea Viorel Ţânţaş, preşedintele cenaclului din localitate care a vorbit despre activitatea cenaclului şi noua Antologie a acestuia  apărută de curând.

Despre cărţile şi antologia autoriloir gherleni au vorbit: poetul Mircea Petean, umoristul Cornel Udrea şi scriitorul Al.Florin Ţene, preşedintele Ligii Scriitorilor din România,  urmând apoi un recital poetic susţinut de membrii cenaclului din localitate şi invitaţii acestora.

În încheierea manifestări a luat cuvântul Al.Florin Ţene care a vorbit despre istoria culturii localităţii Armenopolis, după care a înmânat “Diplome de excelenţă“ din partea Ligii Scriitorilor din România, domnului primar Ovidiu Drăgan , pentru sprijinirea activităţii culturale şi spirituale , şi scriitorilor: Horea Viorel Ţânţaş, Iulian Dămăcuş, Toader T.Ungureanu, Raveca Vlaşin, Irimie Perşa, Vasile Bunea, inclusive pictorului Sorin Spiridon Gâtu.

Manifestările din această zi dedicată culturii s-au încheiat cu un spectacol de teatu şi un concert sinfonic la Catedrala Armenească.

Karina Drăgaş

Opera poetică de până acum a Olgăi Alexandru Diaconu  presupune precedentul absolut al unei experienţe-vitale şi mentale-a iubirii faţă de divinitate şi oameni, determinând atât fascinaţia ambiguă pe care o stârneşte scrisul unei poete talentate, cât şi acel sentiment de uşoară, dar persistentă, bucurie, înregistrat ca un “văl tandru de lumină” atunci când citim volumul de poeme „Năstrapa nevăzută”,apărut la Editura Semănătorul,2008. Folosind în titlu un arhaism, năstrapă, cu înţeles de vas de lut, cană sau cupă, poeta îi dă conotaţia de înţelepciune a divinităţii din care soarbe lumina iubirii.Volumul este structurat în două cicluri: „Năstrapa nevăzută „şi „Căruţa cu flori” a căror tematică se tangenţiază prin consensul  neliniştii, indus stilistic printr-o profuzie de întrebări şi îndoieli: ”Dar noi tot nu te-am crezut , /chiar de viaţa ne-a durut/ şi ne-am revoltat mereu/ crezându-ne Dumnezeu” (Ce e trupul cel de lut) sau „De ce scriu mereu poeme/ ca să vărs al meu pahar/ tot crezând că pe-al meu creştet/ Domnul S-a lăsat cu har?…(De ce scriu?…). Descoperim aici o nelinişte emanată de întrebări simptomatice în ordinea „sincretismului” dintre îndoială şi credinţă , perceput de poetă în spaţiul trăirilor sale. Adresându-se direct divinităţii autoarea încearcă să-şi potolească frisonarea eului prin lumina rugăciunii:”Găseşte-mi o cale de mijloc/ s-accept viaţa mea ca un vers/ în care se-nchide tot cerul / ca mie să-mi fiu univers. (E-atâta lumină pe cale).Freamătul ,dorinţa, întrebările ,constituie lanţul trainic al cauzalităţii şi speranţei, prin care doreşte să urce spre dumnezeirea salvatoare.Acestea sunt semne ale unei treceri imposibile, a unor speranţe care rămân „o umbră de vis sub copaci”, fante spre un înalt a cărui imaginare consumă toate posibilităţile de rugă şi visare ale eului liric ,  învăluit într-o dorinţă ontologică ,o pascaliană trestie gânditoare>>>>>

A apărut NUMĂRUL4, luna IUNIE, anul 2009, a publicaţiei CETATEA LUI BUCUR

Revistă on-line editată de LIGA SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA , filiala Bucureşti, în parteneriat cu Asociaţia Română pentru Patrimoniu. Preşedinte fondator: ARTUR SILVESTRI

“Mergem înainte, pentru că ceva tainic ni s-a dat de făcut. Toţi care suntem aici avem ceva de făcut. Probabil, ceva important”

ARTUR SILVESTRI

Numai ajungând la Ceahlău am înţeles “taina”, privilegiul puterii exemplului şi semn al participării la putere, ca însemn al perfecţiunii. Ca şi puterea centrelor energetice ale României, cum sunt muntele Ceahlău şi Mănăstirea lui Brîncoveanu de la Sâmbăta, venerată şi ea de “Îngerul bătrân, adăpostit pentru totdeauna în Marea Mănăstire a Ceahlăului”.

Dacă René Daumal a evocat acest lucru în “Muntele analog”, am putea spune parafrazând că, în ascensiunea Ceahlăului, muntele nostru sacru, Kogaion,  Artur Silvestri a făcut o călătorie de natură spirituală. E ceva în felul Paradisului Pământesc din creştinism: “Dat-ai frumuseţii mele putere…întărit-ai muntele meu” (Psalmul 29,7- Vechiul Testament), aici la muntele-mănăstire, binecuvântat de Artur Silvestri. Altfel şi astfel am văzut acum acest loc, unde se află permanent legătura cu Sacrul. Fiindcă, nu poţi pătrunde aici fără o călăuză, cum a fost pentru noi Mariana Brăescu Silvestri şi fără cel care ne-a iniţiat în  acest spaţiu, Artur Silvestri.

Aşa mi-a apărut şi Troiţa, ca o iniţiere în spaţiul sacru. Aşezată la răscruce de drumuri, între pădurea, (ca un adevărat sanctuar, ascunzând un Templu tainic) şi drumurile ce duc spre Poiana Largului, Marea Ceahlăului – Bicaz  şi staţiunea cu nume de stâncă, Durău, ea Troiţa, domină localităţile Ceahlău – Ghinţieşi, în sunetele stranii, de cascadă ale Bistricioarei, în al cărei bazin superior  se află o staţiune-miracol,  Borsec.>>>>

Sub egida Ligii Scritorilor Români, Filiala Banat în colaborare cu revista Heliopolis şi cu Centru Judeţean de Resurse şi Asistenţă Educaţională Timiş, a avut loc sâmbătă 06 iunie 2009 o dezbatere pe marginea cărţiilor ”Voci din penumbră “  şi  “Cântec pentru  somn  şi drum“ autor Geo Galetaru.

Scriitoarea Doina Drăgan, preşedinta  filialei Banat a Ligii Scritorilor Români  a recomandat  cele două cărţii ce au fost lansate dând cuvântul autorului  care a recitat două dintre poeziile  cuprinse în volumul ce conţine poezii pentru copii.

Geo Galetaru este un nume de marcă  în relieful  românismului  contemporan, a spus  prof.  Doina Drăgan, care a continuat:  “Am evaluat cercetarea cărţilor ca pe  un fenomen  firesc  în cultura românească şi intelectuală, unde exponenţii sunt filozofii, eseişti, scriitori de mare valoare. Am văzut cum autorul a luat parte la toate momentele selectate, modul cum şi-a organizat cartea, climatul şi atmosfera dominantă, potenţialul uman implicat în diverse capitole, domeniul din Cenad şi împrejurimile…

Cartea este densă şi direct proporţională cu gândirea şi măsura estetică a autorului care prin acest canal de comunicare, ne-a descries viaţa celor din  Cenad.”>>>>

Pornind de la finitudinea condiţiei umane,Nietzsche caută să redescopere „cărarea pierdută” către empireu.În lucrarea Werke filozoful caută un simbol prin care să înţeleagă „sensul religios” ca un reazem supranatural.Reânodând firul din prima perioadă a creaţiei sale,în care zeii greci îşi găsiseră loc în omagiile sale, Nietzsche consemnează în „Amurgul idolilor” dorinţa de întoarcere a lui Dionysos,aceasta constituindu-se ca un testament:”Nu cunosc un simbolism mai înalt decât acest simbolism grec,cel al cultului dionisian” .Filozoful abandonează armele revoltei sale contra zeilor la poalele miticului Olimp.Aura de “teologie negativă” (cum scria Heidegger în “Nietzsche” Gunter Neske Verlag,Pfullingen,1961,Zweiter Band,p.348,),pentru gândirea nietzscheană, a însoţit tot timpul mersul gândirii sale.Acesta prin lucrările lui din anul 1888 a pregătit preschimbarea „teologiei negative” în “teologia pozitivă“, ce ne aduce în plin plan contradicţia nietzscheniană,ce trece de la „asfinţitul zeilor” la pregătirea spaţiului pentru “apoteoza” lor.Perceput ca demolator de idoli,ca oponent faţă de tradiţia culturală,ca iconoclast faţă de orice autoritate spirituală în afară de aceea a spiritului propriu ,Nietzsche ridică statui în opera sa altor idoli noi. Karl Jaspers în lucrarea sa „Nietysche.Einfuhrung in des Verstandnis seines Philosophierens”(Berlin und Leipzing,1936) preciza că trăsătura fundamentală a gândirii lui Nietzsche  „autocontrazicerea”, a îndepărtat de multe ori din logica multitudinilor exegeze ideea că, în numele pasiunii pentru contradicţii şi antiteze,autorul „Naşterii tragediei” va căuta să-şi imagineze,după “amurgul zeilor”, cum va arăta “răsăritul zeilor”noi. Stefan Zweig vedea în fostul profesor de filologie clasică de la Universitatea din Basel”un geniu al întorsăturilor, al contrazicerilor violente”(Tolstoi.Nietysche, Bucureşti,Editura Cugetarea,f.a.,p.182) , pe motivul că acesta se complace, în jocul instabil al negaţiei şi afirmaţiei,dar şi în luxurianta proliferare de antinomii.>>>>

In localitatea Ceahlau, judetul Neamt s-au adunat  peste 300 de persoane la comemorarea a 6 luni de la trecerea  in nefiinta a scriitorului Artur Silvestri. Acolo s-a inaltat o troita in memoria celui care a considerat locul acesta mirific drept unul de suflet, situat chiar in inima muntilor Ceahlau, pe malul Bistritei, descoperit odinioara din motive de ratacire a drumului prin nameti, dupa cum  marturiseste adorata sotie a scriitorului: Mariana Braescu Silvestri, care s-a preocupat sa fie implinita datina asa cum se cuvine. Locul era stralucitor sub lumina unui soare bland, oamenii pregateau troita, puneau flori de jur-imprejur, casa era plina de oaspeti, doua autocare sosisera de la Bucuresti, iar alaturi l-am zarit pe tatal indurerat al scriitorului… Patru preoti au sfintit troita, apoi s-a prezentat filmul realizat de Cleopatra Lorintiu si Mariana Braescu Silvestri referitor la viata si opera imensa a scriitorului. Actiunea a continuat cu  acordarea premiilor ARP, cu lansarea cartii Cleopatrei Lorintiu: Artur Silvestri –  Vocatia Caii Singuratice si a volumului colectiv Artur Silvestri- Marturii tulburatoare, precum si a volumului postum : Artur Silvestri  Zile de neuitat.Frumusetea lumii cunoscute. Masa de parastas a continuat in aceeasi atmosfera de evocare a marelui, blandului, generosului si neuitatului Gabriel Artur Silvestri. Dumnezeu sa aseze sufletul sau printre ingerii Lui!

Maria Vaida

Poezia este „timpul” izvorât din spaţiul unui impuls ritmic de existenţă .În acelaş moment este un loc al metaforei . Fiindcă ,în aceste condiţii , metafora caracterizează gândirea poetică , fiind fundamentul acesteia  Câmpul magnetic creeat de metaforă are propietatea de a coordona semnificaţiile . Astfel ,prin metaforă se realizează inspiraţia poetică ca expresie a gândirii . Poeţii de mare anvergură au intuiţia de a organiza metaforele într-un sistem ,creeînd o profundă gândire poetică , cu un bogat fond metaforic .Când abordăm universul unei opere poetice , scriem de fapt despre forţa cu care poetul a ştiut să-şi construiască paleta sa de înţelesuri , subânţelesuri înglobate într-un sistem de semnificaţii ,de specificitatea sa  , deci despre metafora sa . Esenţa filozofică ,la unii poeţi profunzi, se află în câmpul metaforic . Când poetul este el însuşi , adică în metaforă , se realizează o apartenenţă intimă , de profunzime la Idee ,într-un univers al conştienţei şi inconştienţei . Metafora este de sorginte filozofică .Un tot filozofic şi liric , inseparabil , se realizează .O impresie de atemporalitate se realizează prin metaforă când realitatea imediată este aparent respinsă de aceasta .Gândirea poetizantă este dată de metafora întâmplătoare , când nu se constituie într-un sistem metaforic.În poezie metafora este o necesitate ,dar şi semnul conştiinţei creatoare . Un ritm metaforic există la fiecare poet autentic , specific fiecăruia .Şi Eminescu îşi are ritmul său metaforic , însă , diferit de cel al lui Alecsandri , Blaga , Stănescu , Virgil Mazilescu . Universul poeziei este creeat de sistemul metaforic .Prin poezia lui Eminescu ,  sau a lui Blaga ,  a lui Nichita Stănescu , se creează impresia că se evidenţiază o disjuncţie metaforică ,adică o mobilitate a polilor în câmpul metaforic , o glisare de sensuri .Prin metafore Lucian Blaga a recompus Spaţiul şi Timpul .>>>>

Am cunoscu de-alungul vieţii mulţi medici care pe lângă nobila meserie  ce o practică s-au aplecat cu talent şi acribie şi asupra ARTEI. Să fie aceasta un mijloc de refugiu ,de „potolire”a durerilor  resimţite în mediul în care îşi desfăşor activitatea ? Este o întrebare retorică. Un astfel de medic este Virgil Răzeşu ,acesta fiind  un talentat scriitor, violonist şi promotor cultural .”După ce a acordat profesiei dreptul său primordial, (fiind un chirurg de excepţie .n.n), alcătuind un Vademecum de chirurgie ,supranumit, nu cu ironie, ci cu simpatie şi respect profesional, Biblia de la Piatra Neamţ-studiu complex al practicii chirurgicale” autorul romanului “Prin vămile vieţii,”apărut la Editura Răzeşu ,2008 este şi un talent muzical înăscut, cântând în tinereţe într-o orchestră simfonică, aşa cum ne informează Doina Rusu în”Invitaţie la lectură”. Cartea având 327 de pagini am primit-o cu următoarea dedicaţie care mă onorează: “Scriitorului Al.Florin Ţene, preşedintele Ligii Scriitorilor din România, cu sinceră preţuire şi aleasă consideraţie.”

Romanul este construit asemeni unui puzzle, structurat pe capitole, fiecare având un motto , din clasicii literaturii şi filozofiei, ce esenţializează subiectul capitolului următor.Aparent romanul este numai autobiografic . Dar oare nu toate romanele au crâmpeie din biografia scriitorilor? Chiar dacă unele se rezumă la fragmente din trăirile eului şi din aventurile intelectuale .

“Prin vămile vieţii” cuprinde fragmente din amintirile copilăriei,într-un spaţiu anistoric, pe malul Dunării, la Brăila şi Galaţi, descoperim pagini deosebite despre dragoste şi profesie, sau însemnări ce se constituie în adevărate eseuri , despre paranormal(romanul se deschide cu o astfel de povestire) şi asemeni jocului de  cuburi autorul revine la momente din tinereţe, adăugând ,de fiecare dată, meditaţii filozofice, din care se desprind învăţăminte de viaţă , experienţă umană şi profesională. >>>>

În ziua de 27 mai a.c.Cenaclul literar”Vasile Sav”din cadrul Centrului de Zi nr.2, (coordonator Maria Bobină) , patronat spiritual de Liga Scriitorilor din România, a ţinut şedinţa,coordonată de scriitorul Al.Florin Ţene, în Grădina Botanică , în Pavilonul Japonez. În prezenţa unui numeros public  şi a unui grup de elevi şi profesori de la Şcoala Specială “Transilvania”,din Baciu, care de fapt, a deschis programul cu Medalionul literar”Bucuria copiilor,poezia naivităţii lor”. În cadrul căruia a fost prezentată sceneta”Ridichia uriaşe”, urmând apoi concursul”Fi inteligent  şi  ghiceşte”.Câştigătorilor le-au fost împărţite daruri confecţionate de elevii acestei şcoli. Profesoara Antonia Bodea a recitat poezii pentru copii din creaţa sa,iar Maria Bobină a citit un poem semnat de poetul Dumitru Cerna. În continuare a urmat Medalionul literar”Memoria calendarului-Titus Popovici”.Despre viaţa şi opera scriitorului au vorbit:prof.Maria Ţămbrescu şi Aurel Chira.

În cadrul recitalului poetic”Metafora naturii, natura poeziei”au citit din creaţiile lor poeţii:Eugen Coţa, T.Ungureanu, Olimpia Bebu, Aurel Vuşcan, Raveca Vlaşin,Titina Nica Ţene, Florin Verdeş, Antonia Bodea, Aurel Baghiu şi Al.Florin Ţene.>>>>

Vremea şi locul şi-au veşnicit lacrima, într-o sâmbătă de Florar, mai amintindu-ne că trăim în România Tainică. Tăcuţi şi trişti, ca o răcoare de slovă românească ne mângâiem cu EL, sfetnicul nostru dintr-un crepuscul de gest, nestatornicia noastră de toate zilele.

Încă prea puţin preţuit precum ar îngădui opera ce ne-a dat şi înzestrarea rarissimă de scriitor profetic şi de înţelept, Artur Silvestri constituie în sine o apariţie stranie şi ilustrează un destin neobişnuit.

Venit din obârşiile culturale ale neamului românesc, cu şuviţă dacică şi haiducească într-o tradiţie curată şi cuminte ca un patriarh al tuturor răstignirilor noastre a plecat fără să ne aştepte mirarea, cu discreţie „întru mister şi pentru revelare”.

Slova sa, izvorâtă din rărunchii fără margini ai gândului, bine aşezată în podgoria sublimului contribuie în chip hotărâtor la un profetism autohtonist cu perspectivă existenţială miruit în sfinţenia neiubirii de neromânism.>>>>

În tensiunea dintre concept şi imagine,poezia lui Mihail Tănase din volumul „Interzisă iubirea”,Editura Sedan,Cluj-Napoca,2009,dezvăluie , în fapt, o tensiune mai adâncă, între spirit şi dorinţă.

Poetul vine din Bărăganul fontelor solare şi îşi exprimă în versuri gândurile şi trăirile care, apoi,   le-a publicat în diferite reviste din ţară şi străinătate,  inclusiv în  numeroase antologii.

Visceralul resimte cerebralitatea ca presiune convenţională, ca trăire intensă .Sevele dorinţei sunt căutate în plasma imaginilor ce pot revigora alte imagini, asemeni ameobei.În „Interzisă iubirea” poetul foloseşte un ingenios scenariu liric, deşi nu atât construcţia lucidă dă coerenţă versurilor, cât permanenta stare de criză, resimţită acut:”Sunt mai mult decât/ un obiect fac tot/ după cum mă duce/ capul…”(Interziă iubirea…).De aici provine şi confesiunea frenetică şi contorsionată , în fapt o explozie a interiorităţii sub forma retoricii impetuoase:”Te-am sculptat, /din ochiul lunii/ în oglinzi de stele…”(Pastel).

Poeziile lui Mihail Tănase sunt asemeni clic-clacului aparatului de fotografiat care surprinde în lumină imaginile realităţii trecute prin filtrul eului frisonat de dorinţi.Scurte,concentrate,uneori tangenţiind cu poezia japoneză (haiku) :”Golurile abisale/ sapă/ în mine/ pe frunte născând/ secunde.(Iarna…).>>>>

În organizarea  Centrului de Zi pentru  Vârstnici nr.2 (coordonator Maria Bobină) şi a Cenaclului literar”Vasile Sav”, patronat  spiritual de Liga Scriitorilor din România , s-a desfăşurat în zilele de 20 şi 21 mai a.c. excursia tematică “Pe urmele istoriei noastre”.Cu această ocazie un grup de 41 de membri ai Centrului şi ai Cenaclului au fost vizitat Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus , aflată pe valea râului Sâmbăta , la poalele Munţilor Făgăraş , a cărei istorie începe în secolul al XVII-lea . Prim ctitor fiind domnitorul Constantin Brâncoveanu ,domn al Ţării Româneşti între anii 1688-1714 .Cu această ocazie poetul Al.Florin Ţene , preşedintele Ligii Scriitorilor, a susţinut un recital poetic , intitulat  „Istoria Cerului meu de hârtie „ susţinut chiar în curtea Mănăstirii . La care au participat ,pe lângă membrii Cenaclului , şi numeroşi excursionişti aflaţi în vizită la Mănăstire .

Pe drumul de întoarcere au fost vizitate Cetatea Făgăraşului ,muzeul acesteia ,şi Cetatea Alba Iulia .

Viitoarea iniţiativă ,în acest sens ,va avea loc miersuri , 27 mai , ora 11 , în Grădina Botanică din Cluj-Napoca ,unde se v-a  desfăşura şedinţa Cenaclului „Vasile Sav “,în cadrul căuia un grup de poeţi v-a susţine recitalul ”Poezia naturii,natura poeziei “.

Karina Drăgaş

Ce se va desfăşura sub genericul”Metafora naturii ,natura poeziei”

Miercuri , 27 mai,a.c,ora 11, membri şi simpatizanţi Cenaclului Literar “Vasile Sav”sunt invitaţi să participe la şedinţa ce se va ţine în Grădina Botanică din Cluj-Napoca ,  Pavilonul Japonez . În program:

-Medalionul literar”Bucuria copiilor,poezia naivităţii lor”, invitaţi sunt copii de la Şcoala Specială Transilvania (director Carmina Urs) , care vor prezenta  sceneta” Ridichia uriaşă” şi concursul cu premii “Fi inteligent şi ghiceşte”.

-Medalionul literar”Memoria calendarului-Titus Popovici”,prezintă prof.Maria Ţămbrescu .

-“Carte frumoasă,cinste cui te-a scris” –Zăpezile din Arcadia de Stela Ianovici Costan ,prezintă poeta Persida Rugu .

-Medalionul literar “Prin adevăr învingem o părere-istoria religiilor”, prezintă Aurel Vuşcan .

-Recital poetic”Metafora naturii,natura poeziei”,citesc din creaţiile lor:Eugen Coţa , Ionel Andraşoni ,Gavril Moisa ,Persida Rugu ,Antonia Bodea ,Olimpia Bebu , Titina Nica Ţene ,Al.Florin Ţene.

Gh.Roşianu

În concepţia unora ca Jean Wahl şi Jean Hyppolite “conştiinţa nefericită” ar fi adus izbăvitoare ritmuri de trezire a  culturii europene moderne din inocenta ameţire cu “teoria plată a fericirii”.În aceste condiţii filosofii vremii i-au atribuit lui Hegel “iniţiativa” de a fi creionat conştiinţa ca pe o Penelopă tristă şi îndurerată care coase aşteptarea pe pânza eternă , fără speranţă, a înfrângerii umane .

Prin Hegel,speranţa perfecţiunii umane a iluminismului ducea,inevitabil, către filosofia contemporană filosofului ; prin Nietzsche această speranţă era amputată , iar nihilismul lui anunţa ca „mal du siecle”al culturii timpului său . Evoluţia „conştiinţei de sine” din”Fenomenologia spiritului” a fost identificat arbitrar cu o „gândire asupra morţii”,de către Jean Hyppolite în”Etudes sur Marx et Hegel”,Paris,1965,p.34,iar Hegel era clasificat în grupul precursorilor existenţialismului alăturându-l lui Nietzsche în elaborarea formulei , ajunsă , de acum , celebră ”dumnezeu a murit”.

Seducţia “conştiinţei nefericite”la făcut pe Herbert Marcuse să-i atribuie o înţelegere paradoxală ,că istoria permenentei ciocniri între” logosul dominării” şi „logosul satisfacerii”,între dorinţă şi raţiune,coliziune însoţită de sentimentul morţii şi anxietăţii este o emanaţie hegeliană proiectată pe un ecran freudian.(Herbert Marcuse,Eros and Civiliyation,A Philosophical Inquiry into Freud,New York,Vintage Books,1955,p.102-107).>>>>

Editura Fundaţiei „Paul Polidor”,în colaborare cu Filiala Bucureşti a Ligii Scriitorilor , în colaborare cu Universitatea  Populară Bucurteşti prezintă , joi 14 mai ,orele 13,00 la Sala I.C.Brătianu,str.Biserica Amzei nr.5-7 , în cadrul „International Festival-Paul Polidor” RECITAL -MARIA IRENA GALEŞANU. Participă Elisabeta Iosif, preşedintele Ligii Scriitorilor-Filiala Bucureşti ,criticul literar Cristian Neagu , Ioan Iacob-Las Vegas Romanian Journal,USA.Prezentarea volumului Spre o vară indiană pe 1-80.JURNAL AMERICAN de Ioan Iacob ,apărut la Editura “Paul Polidor”.Mai participă : Grupul Isteţii-Grădiniţa 234 ,Grupul Izvoraşul, Grădiniţa 189,Centrul fundaţiei Paul Polidor şi Şcoala nr.120.

Karina Drăgaş

LIMBA  ROMÂNĂ  ŞI  REFORMA  ÎNVĂŢĂMÂNTULUI

Motto:  “Preeminenţa lingvisticii este larg recunoscută în ceea ce s-a încercat deja în domeniul social. Şi nu datorită unei superiorităţi intrinseci, ci pur şi simplu pentru că, odată cu limba, ne situăm la baza oricărei existenţe relaţionale.”

”ÉMILE BENVENISTE, Probleme de lingvistică generală, Vol.II, p.21

La Conferinţa Sindicatului Salariaţilor din Învăţământ Bucureşti, domnul profesor „Gheorghe Izvoranu, preşedintele FSI Spiru Haret, a acuzat faptul că reforma educaţiei a fost redusă la descentralizare şi că sunt uitate problemele importante precum curriculumul, programele, finalitaţile procesului de învăţământ, cerinţa societăţii pentru viitor.” (Trib.Inv. 994/2009, p. 6) La cele enumerate, ne permitem să mai adăugăm că sunt uitate cu nonşalanţă chiar cerinţele prezentului ale cărui evenimente se derulează din ce în ce mai repede.

Lipseşte, de fapt, concepţia unitară care să asigure la nivelul MECI elaborarea sistemului coerent de măsuri cerut de amplele şi rapidele transformari europene. Fără acest efort propriu de concepţie, care să pornească de la specificul şcolii româneşti şi de la specificul spiritualităţii noastre pentru a ne compatibiliza cu aspiraţiile general europene, vom înregistra întârzieri insurmontabile în educarea tinerelor generaţii.

A educării tinerelor generaţii şi nu numai a lor, de vreme ce noi toţi, de la mic la mare, trebuie să ne însuşim din mers statutul de cetăţean responsabil al Europei Unite.>>>>

Sub egida Ligii Scriitorilor filiala Banat  Timişoara, în colaborare cu revista Heliopolis şi cu Centrul Judeţean de Resurse şi Asistenţă Educaţională Timiş a avut loc  sâmbătă 09.05.2009,  a patra întâlnire literar artistică a filialei Banat. S-a dezbătut cartea  „Firicel de dor” a poetei şi intrepretei de muzică populară Maria Martinescu Sadovan Întâlnirea a fost moderată de scriitoarea Doina Drăgan preşedinta LS filiala Banat.     Prof.  Dr. Lucia Anucuţa, director al CJRAET, gazda noastră, a rostit un cuvânt de întâmpinare.     Scriitoarea Doina Drăgan, analizează volumul „Firicel de dor”.      Poeziile au o concepţie poetică originală, împletite cu partea muzicală. Poeziile sunt inspirate din cântecul popular veşnic viu. Poeta evocă locurile natale, visele ,viaţa de acasă. Sunt analizate cu pertinenţă şi pătrundere critică unele poezi reprezantative  ale volumului. Tradiţiile sunt valorificate în creaţiile doamnei Maria Martinescu  Poeta trăieşte in slujba muzicii şi a credinţei   . Prezentă şi directoarea editurii Mirton, Jeni Tonenchi, vorbeşte despre condiţiile în care a apărut volumul şi sensibilitatea muzicală a poetei.  Mariana Sperlea  poetă şi vicepreşedinta filialei apreciază curgerea lină şi pură a poeziilor autoarei Autoarea îşi scrie textele propriilor compoziţii muzicale    Prezent printre noi, actorul Vladimir Jurăscu, cetăţean de onoare al Timişoarei, rosteşte câteva cuvinte calde de apreciere la  adresa autoarei după care citeşte câteva dintre poeziile prezente în volum.>>>>

“Critica literară dă contactul cu opera ca lucru înfăptuit…”

-Domnule Al.Florin Ţene cunoscând faptul că dumneavoastră aţi debutat cu poezie la vârsta de 18 ani în revista clujeană TRIBUNA, îmi permit să vă întreb, cât din viaţa omului este poezie?

Al.Florin Ţene-În luna mai se împlinesc 50 de ani de la debutul meu cu poezia Eu m-am născut când… De atunci tot scriu şi public. Având în vedere că omul prin construcţia sa psihică este o fire contemplativă şi imaginativă, că din cele mai vechi timpuri el a creeat mitul Edenului/Paradisului/Raiului, cu accepţiunea lor mitic-terestră, creştin-celestă sau secundă (apartenenţa dublă a omului la profan şi la sacru prin dualismul, cum zice Ion Popescu Brtădiceni, caracteristic materiei spirit), viaţa omului e plină de poezie. Finalmente Poezia a demarat pe teren magico-mitic, s-a dezvoltat ca idee sau ca viziune religioasă şi culminează ca idee sau viziune filosofică-utopică şi, după aceea, social-politică. Poezie este ducerea la grădiniţă a copilului, plimbarea cu familia în parc, cu prietena şi prietenii, întoarcerea acasă cu un buchet de flori, pescuitul pe marginea unei ape, privirea unui tablou, etc. Poezia îşi dezvăluie existenţa şi menirea în viaţa socială a omului, este inventarierea idealităţilor, iar poetul nu face decât, prin inspiraţie,transpiraţie şi talent să o aducă  în semiotic, în paradisul cuvintelor. Poezia nu este numai muzică şi nici numai o suită de imagini. Nu este însă nici o simplă suită muzicală de gânduri. Este o suită muzicală de gânduri emoţionale.>>>>